AIP DICȚIONARUL ENCICLOPEDIC INTER-REGIONAL DE PSIHANALIZĂ

Înapoi la Cuprins

Un segment al gândirii intersubiective franceze se leagă de acest curent, punând accent pe comunicarea inconștientă prin intermediul mesajelor enigmatice, pe grija ca spațiul pacientului să nu fie violat, pe subiectivitatea analistului și pe capacitatea de reprezentare și simbolizare a analistului puse în serviciul funcției de subiectivare, reprezentare și simbolizare a pacientului. În contextul contratransferului, un exemplu este poziția contratransferențială a lui Faimberg (1992, 2005, 2012, 2013, 2015) de ascultare des-centrată , constând în monitorizarea atentă a modului în care aude anlistul ceea ce a auzit și a spus pacientul (și viceversa), conducând la numeroase surprize, ca ghid pentru înțelegerea stării pacientului de receptivitate și reprezentare simbolică. Conceptul lui Jaqueline Godfrind-Haber și Maurice Haber (2009) de experiență actată comună , reprezintă o entitate interpsihică, o „imagine de acțiune” trăită, încă nesimbolizată în cuvinte, dar conținând capacitate simbolică. Saltul simbolic de la potențialul de realizare, din registrul acțiunii la registrul gândirii, poate fi realizat prin participarea contratransferențială a analistului. În mod similar, opera lui René Roussillon (2009) arată că acțiunile și corpul pacientului poartă mesaje-eveniment din istoria preverbală a pacientului. Transmiterea interpsihică pe nivelul transfer-contratransferului poate facilita integrarea lor ca părți ale vieții psihice. Dintr-o varietate de unghiuri, și Green (2000), Aulagnier (2015), De Mijolla-Mellor (2015/2016) și alții, subliniază racordarea cu finețe a analistului la fluxul interpsihic și/sau intersubiectiv al comunicării inconștiente ca cerință vitală pentru co- re- construcția și istoricizarea traumelor timpurii ale pacientului și restaurarea capacității simbolice, astfel încât interpretarea, oricare ar fi ea, să aibă sens. În Statele Unite și în întreaga lume, viziunea bipersonală, intersistemică a fost susținută și de analiști cu formări în cercetarea nou-născutului, teoria sistemelor și psihologia sinelui. Cercetarea contemporană a nou-născutului cu privire la reglarea reciprocă a afectelor și la infuzia de afect (Tronick 2002) este deosebit de relevantă pentru transmiterea interpsihică în context clinic. Aplicat la clinica adultului, mulți autori (Nahum, 2013) subliniază crearea în comun a regulilor implicite ale procesului psihanalitic. Totuși, ei nu dau importanță conceptelor de transfer și contratransfer, punând în evidență mai degrabă întâlnirile facilitatoare dintre pacient și analist. Cu toate că în ultimii ani în multe școli contemporane de gândire par mai puțin evidente utilizarea explicită a conceptului și menționarea explicită a „contratransferului”, contribuția laturii personale a analistului rămâne în continuare în centrul atenției, ba chiar mai mult: întrețeserea dintre pacient și analist este una dintre principalele perspective ale psihanalizei de astăzi. Dacă examinăm traseele istorice mai lungi, contratransferul a dobândit fără îndoială o greutate specifică în instrumentarul fundamental al metodei psihanalitice. Pe lângă faptul că potențează creșterea și cunoașterea, Gabbard (1995) susține că, pentru psihanaliștii de orientări diferite, contratransferul a devenit un teren comun emergent . El urmărește această idee în dezvoltarea a două concepte cheie, respectiv identificarea proiectivă și punerea în scenă contratransferențială (vezi IDENTIFICARE PROIECTIVĂ și PUNERE ÎN SCENĂ). Urmărind istoria îndelungatei evoluții a viziunilor asupra reacțiilor emoționale ale analistului ca instrument de accesare și influențare a lumii interne a pacientului,

67

Made with FlippingBook Ebook Creator