Înapoi la Cuprins
recuperează cu groază din împlinirea visului, aici transplantat în realitate, cu întreaga cantitate de refulare care separă starea sa infantilă de cea prezentă” (Freud, 1892-1899, p. 265). Fără a abandona vreodată caracterul etiologic al traumei sexuale, Freud (1914, p. 17) va afirma mai târziu că „realitatea psihică cere să fie luată în considerare alături de realitatea concretă” și că ”fantasmele de a fi sedus sunt de un interes particular, căci, atât de des, ele nu sunt fantasme, ci amintiri adevărate” (1917, p. 370). Mai târziu, conceptul de Nachträglichkeit a fost reînviat și extins în cazul de referință al Omului cu lupi (Freud, 1918). Provocarea articulării impactului stimulării traumatice ce provine din afară sub forma percepțiilor cu stimularea traumatică provenită din interiorul minții sub forma pulsiunilor și fantasmelor l-a preocupat pe Freud în întreaga sa operă. Într-o elaborare pe aceeași temă , de după 1897, Freud a început gradual să schițeze contururile proceselor și mecanismelor ce guvernează inconștientul, cunoscute mai târziu ca „procese primare”. Pe 7 iulie 1897 el scria: „Știu în mare regulile după care aceste structuri sunt compuse și motivele pentru care ele sunt mai puternice decât amintirile autentice și astfel am aflat lucruri noi, care mă ajută să caracterizez procesele din Ics” (Freud, 18921899, p. 258). Tot în această epocă el a pus bazele „primei teorii a anxietății” (Freud, 1892-1899, pp. 189- 195), care a postulat nu doar transformarea directă a refulatului în afect de anxietate, dar a reprezentat și prima recunoaștere și prima conexiune cauzală dintre anxietate și ceea ce a ajuns să fie cunoscut mai târziu drept stare traumatică. II. B. Inconștientul topografic: Sistemul Ics 1900 – 1923 În primul model topografic al aparatului psihic, inconștientul ca substantiv a fost caracterizat ca având un anumit conținut, constând din reprezentări refulate ale pulsiunilor, care funcționează în primul rând prin condensare și deplasare conform cu procesul primar al energiei mobile libere. Doar fiind puternic investite cu energie libidinală („investite cu”) aceste idei inconștiente pot să dobândească acces la sistemul preconștient/conștient. Din cauza cenzurii preconștientului, acest proces va lua, însă, întotdeauna, forma unei formațiuni de compromis puse în evidență de simptome, vise și parapraxii. Freud a realizat, în special prin studiul viselor, că inconștientul trebuie să fie caracterizat, nu doar prin lipsa conștientului, ci și prin modul său de operare, ceea ce a condus la introducerea conceptului important al proceselor primare. În capitolul al șaptelea din „Interpretarea viselor”, Freud observa caracterul absurd al travaliului visului, care nu poate fi pus doar pe seama acțiunii cenzurii. „Astfel suntem conduși să tragem concluzia că în formarea viselor sunt implicate două tipuri fundamental diferite de procese psihice. Unul dintre acestea produce gânduri onirice perfect raționale, ce nu sunt mai puțin valide decât gândirea normală; în timp ce celălalt tratează aceste gânduri într-o manieră care este, în cel mai înalt grad, uimitoare și irațională” (Freud 1900b, p. 597). Procesul primar și simbolismul inconștient al procesului primar al viselor este caracterizat de o energie psihică liber flotantă, care trece fără opreliști prin intermediul mecanismelor de condensare și deplasare. Datorită libertății cu care poate fi transferată energia, ideile intermediare , care se aseamănă cu compromisurile, sunt
83
Made with FlippingBook Ebook Creator