Înapoi la Cuprins
respectiv reprezentări de lucru. Ideea conștientă include reprezentarea-lucru și reprezentarea- cuvânt ce ține de aceasta, în timp ce reprezentarea inconștientă, prin calitatea sa halucinatorie, este caracterizată doar prin reprezentare-lucru. Merită să acordăm atenție formulării în limba germană a ceea ce trebuie să înțelegem prin reprezentare-lucru: Freud vorbește despre „ Sachbesetzungen der Objekte ” (investirea-lucru a obiectelor) arătând că în inconștient nu există distincție între lucru și reprezentarea lucrului. Totuși, în starea de conștiință concentrată alertă nu putem reproduce calitatea-lucru a inconștientului; putem doar să așteptăm pasiv apariția acesteia. În acea perioadă , Freud folosea idei din perioada timpurie a operei sale în contexte noi și începea să dezvolte ideile, care aveau să devină complet sistematizate abia în stadiul următor al dezvoltării teoriei sale. „Un fragment de analiză a unui caz de isterie” (Freud, 1905a), care realizează o legătură conceptuală între „Interpretarea viselor” și „Trei eseuri asupra teoriei sexualității”, cu privire la sexualitatea infantilă, estenotabil și pentru atenția sa de pionierat acordată fenomenului dinamic inconștient al transferului . În „Trei eseuri asupra teoriei sexualității” (1905b) Freud a explorat stadiile dezvoltării psihosexuale și sexualitatea infantilă (inconștientă) . Complicațiile ocolirii cenzurii prin folosirea modificată a ambiguităților procesului primar și eliberării parțiale a impulsurilor instinctuale în cuvântul de spirit este investigat în detaliu în „Cuvântul de spirit și relația sa cu inconștientul” (1905c). În „Totem și tabu” (1912-1913) Freud a discutat transformarea ostilității inconștiente în afecțiune excesivă (p. 49), precum și a proiecției inconștiente a ostilității asupra celui decedat, după cum urmează: „Ostilitatea, despre care supraviețuitorii... nu doresc să știe nimic, este respinsă din percepția internă în lumea externă... Nu mai este adevărat că se bucură să scape de cel mort; dimpotrivă, îl jelesc; dar... el s-a transformat într-un demon rău... nerăbdător să îi ucidă. Atunci devine necesar ca... supraviețuitorii să se apere împotriva acestui inamic malefic; sunt eliberați de presiunea din interior, dar nu au înlocuit-o decât cu oprimarea din afară” (pp.62-63). Textul este o expunere splendidă a schiței filogenetice care se manifestă prin intermediul fantasmelor primare , ca unul dintre conținuturile inconștientului. În „Din istoria unei nevroze infantile” (1918), Freud s-a referit la dificultatea experienței copiilor mici de a discrimina între ceea ce este conștient și ceea ce este inconștient și între ceea ce este „ realitate ” și ce este „ fantasmă ”. Dificultatea apare întrucât „sistemul Cs este încă în proces de dezvoltare” (p.105). Aceasta este o elaborare ulterioară asupra naturii duale a minții aflate în dezvoltare, despre care Freud deja teoretizase cu trei ani mai devreme, când scria despre comunicarea dintre sistemele Cs și Ics: „O diviziune clară și definitivă între conținutul celor două sisteme, ca regulă, nu are loc înainte de pubertate” (Freud, 1915c, p.195). În eseul Un copil este bătut (1919), prevestind teoria pulsiunilor duale, Freud a explorat fantasmele inconștiente sado-masochiste al băieților și fetelor de a fi bătuți de tatăl și de mama lor. În această cheie, în textul despre formarea fantasmei, Freud a distins trei faze începând cu
86
Made with FlippingBook Ebook Creator