Înapoi la Cuprins
Eu. Angoasa era gândită acum ca motiv al apărării , nu ca rezultatul ei. Angoasa ca semnal este o angoasă traumatică arhaică, rudimentară, transformată, ce semnalizează pericole legate de pierderea de obiect, pierderea iubirii obiectului, castrare și pierderea acceptării interne/„iubirea de către Supraeu”. Angoasa activează apărările, care au fost acum ferm localizate în Eul inconștient. Numărul apărărilor a continuat să se extindă: în Fetișismul (1927) Freud a descris „dezavuarea”, credința inconștientă de a ști și a nu ști simultan (p. 154). În Clivajul eului în procesul apărării (1940b [1938]), Freud, elaborând asupra mecanismului aprobării, discută clivajul inconștient al Eului pe cheltuiala funcționării lui sintetice. În tot acest timp , Freud a continuat revizuirea primelor sale idei, în noul context: Într-o demonstrație exemplară de continuitate între primele și ultimele stadii ale elabor[rii teoriei sale, în Construcții în analiză , Freud (1937a) s-a reîntors la investirea de lucru a obiectelor în inconștient, ipoteză sugerată deja în 1895. În Studii despre isterie , Freud (1895) sugerase că pacienții isterici suferă de reminiscențe, înțelese ca niște „ corpuri străine ” interne. În 1937, această teză este reluată prin observația că atunci când propusese o construcție, pacientul a reacționat cu o reamintire „ ultra-clară ”, o Sachbesetzung der Objekte . Freud a teoretizat aceste reamintiri drept halucinații care repetă experiențele psihice din prima copilărie, care au fost mai târziu uitate, dar acum s-au reîntors în astfel de reamintiri „ ultra- clare ”. Reamintirea „ ultra-clară ” trădează erupția inconștientului ca „prezență” nemediată, o reînviere/reîntoarcere perceptual-senzorială a unui „gând” sau fantasme rudimentare neverbalizate sau refulate. Un alt exemplu de revizuire a ideilor timpurii în noul context este Moise și monoteismul (Freud, 1939). Aici, Freud a descris soarta Inconștientului, amintire și refulare dintr-un unghi socio-istoric, afirmând: „Când Moise a adus oamenilor ideea unui zeu unic, aceasta nu a fost o noutate, ci a însemnat reînvierea unei experiențe din epocile primitive ale familiei umane, care dispăruseră de mult din memoria conștientă a oamenilor... Aflăm din psiho-analizele indivizilor că cele mai timpurii impresii ale lor, dobândite la o vreme când copilul este abia capabil de vorbire, produc la un moment dat efecte de un caracter compulsiv, fără a fi reamintite conștient ele ca atare. Considerăm că avem dreptul să facem aceeași presupunere despre cele dintâi experiențe ale întregii umanități” (pp.129-130). Într-o manieră de tip Nachträglichkeit , el a revizuit și ideea de etiologie traumatică a nevrozei din perioada așa-numitei teorii a seducției, dezvoltate între 1895-1897, prin modificarea formulei: „traumă timpurie – apărare – latență – debutul bolii nevrotice – reîntoarcerea refulatului” (Freud, 1939, p. 80), cu privire la psihologia individuală. Ipoteza metapsihologică a Inconștientului a fost formulată simultan și progresiv în opera lui Freud; modelul structural, în care „a fi inconștient„ apare ca o calitate, nu a apărut peste noapte, nici nu a înlocuit complet modelul topografic. Există dovezi ample că elemente ale teoriei structurale au fost formulate gradual și anticipat, cu mult înainte de anul 1923. De asemenea, Inconștientul, mai ales Inconștientul dinamic, a continuat să facă parte din toate structurile mentale ale teoriei structurale: a umplut Seul și mare parte din Supraeu, precum și porțiunea inconștientă a Eului, apărările.
90
Made with FlippingBook Ebook Creator