Înapoi la Cuprins
dezvoltării. Fiecare individ creează propriul set unic de fantasme inconștiente. Acestea reflectă cadrele mentale care încearcă să înțeleagă, să răspundă la, să gestioneze și să integreze conflictele majore, experiențele și relațiile. Abend (1990) extinde mai târziu acest concept, deja amplu, și adaugă că fantasmele „pot funcționa pentru a modifica și deghiza alte fantasme, precum și pentru a oferi gratificare” (Abend, 1990, p. 61). În procesul de dezvoltare, narațiunile esențiale ale fantasmelor inconștiente durează în timp, deși manifestările lor sunt supuse unor transformări fără sfârșit, ducând la „ediții” diferite, corespunzătoare diferitelor stadii de dezvoltare. Fantasmele inconștiente modelează trăsăturile noastre de caracter, ne determină comportamentul, atitudinile, produc simptomele și sunt în centrul intereselor noastre profesionale și relațiilor de iubire. În situația psihanalitică, fantasmele inconștiente stau la originea tuturor atitudinilor și activităților transferențiale. Cu toate că astfel de fantasme inconștiente sunt modificabile și continuă să se maturizeze pe măsură ce persoana caută inconștient soluții mai eficiente, mai noi, originile lor rămân arhaice și fixe și, ca atare, continuă să exercite un rol dinamic asupra experienței. Ca urmare, activitatea de transfer inconștientă poate fi văzută ca având atât aspect structural, cât și de proces. Arlow și Richards susțin că dorințele inacceptabile ale copilăriei „capătă formă de fantasme inconștiente persistente, exercitând o stimulare continuă asupra minții” (1991, p. 309) generând formațiuni de compromis pe un continuum, de la adaptative la dezadaptative. Leo Rangell afirma că domeniul psihanalizei este aria conflictului intrapsihic inconștient (Rangell, 1967). El a schițat doisprezece pași în apariția conflictului inconștient (Rangell, 1969a), care avansează de la inițierea stimulului declanșator, până la un rezultat psihic. Rangell (1969b, 1971) s-a concentrat pe funcția inconștientă a Eului de luare a deciziilor , în contextul desfășurării procesului intrapsihic inconștient ubicuitar. Prin această funcție, individul alege inconștient dacă să instituie sau nu apărări pentru a minimaliza angoasa ce semnalizează pericolul. În timp, alegerile inconștiente sunt încorporate în trăsături de caracter durabile și așteptări fixe din partea individului. Prin formularea sa în doisprezece pași secvențiali a procesului intrapsihic, Rangell a asumat și o „teorie unitară a angoasei”, conexând prima teorie a angoasei din modelul primei topici și teoria semnalului angoasei din modelul structural, prin transformarea angoasei traumatice (experiență pasivă a Eului) în angoasă semnal pentru un Eu ce anticipează pericolul . Pornind de la eseul Despre narcisism al lui Freud (1914b), care a fost simultan precursorul atât al teoriei structurale, cât și al teoriei relațiilor de obiect, mulți freudieni contemporani au avut tendința de a vedea relațiile de obiect doar ca un aspect al conceptualizărilor psihanalitice (Blum, 1998). Pe măsură ce relațiile de obiect au dobândit un interes mai central, au apărut eforturi originale de integrare ale psihologiei Eului/teoriei structurale cu relațiile de obiect. Kernberg (1982, 2015) a formulat o viziune a conflictului intrapsihic inconștient preoedipal considerat o caracteristică a pacienților borderline, viziune în care conflictul inconștient este una dintre unitățile de opuse internalizate ale reprezentărilor de sine și de obiect cu respectivele lor dispoziții afective. În această conceptualizare, afectele, care sunt gradual integrate în pulsiuni, sunt considerate a fi un sistem motivațional primar (inconștient) (Vezi definițiile separate, TEORII ALE RELAȚIILOR DE OBIECT și
95
Made with FlippingBook Ebook Creator