Înapoi la Cuprins
CONFLICT). Recent, Bach (2006), Ellman (2010), C. Ellman et al (1998) au încorporat idei ale școlii britanice a relațiilor de obiect și au acordat atenție în special angoaselor de separare, de pierdere de sine și folosirii obiectului de către sine. Pentru a indica dificultatea de a vedea punctul de vedere al unei alte persoane, ei au introdus empatia ca instrument pentru a face conștient ceea ce a fost de negândit . Ellman (1998) a extins accesul la inconștient prin conceptualizarea punerii în act ca punte către înțelegerea fantasmelor inconștiente. III. Aa. Teoria structurală / Psihologia Eului contemporană În viziunea teoriei structurale moderne / psihologiei Eului, nu totul este o formațiune de compromis: reglarea afectivă și alte apărări specifice nu sunt formațiuni de compromis; Eul nu efectuează doar compromisuri, ci poate decide între diferite alternative (Blum, 1998; Rangell, 1969). În această școală de gândire, dezbaterea dintre Kris (1956c) și Hartmann (1939; Hartmann, Kris & Lowenstein, 1946) asupra naturii refulării este extinsă , atât în teorie, cât și în relație cu material clinic detaliat, incluzând o multitudine de procese de dezvoltare și clinice care au loc concomitent (Busch, 1992, 1993; Gray, 1994; Ellman, 2010). Preluând conceptul lui Freud despre Eul inconștient ca cheie a elaborării (Freud, 1914a) și rafinând mai mult conceptele de funcționare inconștientă a Eului, teoria structurală și psihologia Eului contemporane studiază diferitele forme de inconștient într-o manieră ce respectă limitele în marja lor explicativă. Aceste tendințe au potențialul de a contrabalansa o altă tendință contemporană, cea de a înlocui inconștientul dinamic de către non-conștientul implicit, procedural, automat și nesimbolizat . Ca exemplu al unei asemenea abordări, memoria procedurală și automatizarea proceselor mentale pot fi folosite pentru a înțelege modul în care diferite procese ale Eului, cum sunt apărările, rămân atât de încăpățânat rezistente la schimbare și au nevoie de multă elaborare, cu exercițiul nefolosirii manevrei sau apărării particulare și folosirea altora, necesare înainte de a se renunța la utilizarea apărării. Psihanaliza, prin studiul acestor procese ca apărări, poate adânci înțelegerea acestei forme de inconștient, care are loc prin proceduralizare și automatizare. Mulți adepți ai psihologiei Eului contemporani observă că refularea pare să-și fi pierdut locul său justificat ca pivot major al travaliului analitic. Văzută din această perspectivă, este ca și cum, pentru a acoperi o realitate specifică nedorită (în cazul celor mai mulți oameni, importanța refulării active a amintirilor declarative și a afectelor asociate acestora) ar fi folosite diferite apărări de negare, precum minimalizarea și mai ales accentul deplasat pe alte realități (precum amintirile nesimbolizate și procedurale). Folosind metoda psihologiei Eului de diferențiere a diferitelor procese și moduri de gândire, adepții contemporani ai psihologiei eului abordează studiul amintirilor post-traumatice neprocesate și nesimbolizate, fără a reduce întregul inconștient cu procesul său primar la acest mod de memorie și procesare mentală. În afara psihologiei Eului americane, mulți autori au propus conceptualizări ale nesimbolizatului (de pildăBion, 1962; De M'Uzan, 2003). Oricât de valoroase au fost expunerile lor clinice, psihologii Eului le văd totuși ca pe niște combinații de diferite procese, precum cele de dezvoltare legate de creșterea Eului și creșterea procesului
96
Made with FlippingBook Ebook Creator